Cand n-ai ce face cu banii

Cand situatia e ca in titlu, nu te mai gandesti ca al tau copil n-a renuntat inca la pampers. Si ca nu se stie cand va renunta sau cate chestii din mediul inconjurator va distruge atunci cand sfincterul nu va "fi cuminte".
Stii doar ca, peste noapte, te trezeste copilul smiorcait care vrea nani cu mami, in pat cu mami. Ii place mirosul tau, ii place apropierea sau ii e doar frig?! Ori trebuie sa faca cum, ce si unde fac oamenii mari?! Nu mai conteaza, primeaza fericirea copilului.

Asa ca te imbraci, imbraci copilul, se imbraca si tati si, nu inainte de-a studia piata, plecati spre Ikea. L-ati vazut deja pe site, e frumos, cadru din otel ca la patul vostru, patul pe care v-ar fi placut sa-l aveti in copilarie. Nici pretul nu e mare, tinand cont ca e reglabil si ajunge pana la 2 metri lungime.
Cumparati patul, cumparati saltea pe masura, cumparati asternuturi, le inghesuiti in masina si porniti fericiti spre casa. Urmeaza caratul, montatul la 10 seara, schimbat asternuturi, pus pernute si catelul partener de somn. Si copilul pus la nani...
Nu te descurajezi cand, peste noapte, copilul se trezeste iar si vrea in patul tau. Te gandesti ca se va obisnui, va realiza ca are si el pat de om mare si va dormi linistit in el. In timp...

Dupa vreo 2 zile, timp in care copilul a ajuns tot in patul matrimonial noaptea, tati nu merge la birou si ramane sa munceasca de-acasa. La ora somnului de pranz, duceti copilul in camera, il asezati in patuti, il pupati de somn usor, pupati si catelul de plus... Si iesiti.

Copilul trage de usa, ca de obicei, cand nu are chef de somn. Mergi in camera, il bagi din nou in pat, il pupi iar, ii atragi atentia ca trebuie sa doarma. Te intreaba de tati, ii spui ca doarme. Te intreaba de Pippi, ii raspunzi ca doarme cu tati. Pare sa se linisteasca si iesi, ignorand cu desavarsire ca, inainte de-a intra tu in camera, tragea de bietele buzunare (pline cu diverse) de pe usa.

Peste doar 3 minute auzi iarasi zgomote in dormitor, inca nu doarme. Si se pare ca umbla in buzunarele de pe usa. Esti linistita, acum 2 zile ai mutat tot in buzunarele de pe-al 3-lea rand. Ca reusise sa scoata, desfaca si rastoarne intr-un fotoliu continutul unei sticlute de Sab Simplex. Totusi pericolul a trecut, ai prevazut tot, asa ca stai linistita.
Ce n-ai prevazut, insa, e ca copiii cresc repede si al tau nu face exceptie. Deci, ajunge si la al 3-lea rand de buzunare... Realizezi asta dupa inca vreo 10 minute, cand intri "nervoasa" in camera sa vezi de ce nu doarme.

"Tabloul" te socheaza, totul e violet: salteaua, asternuturile, hainele copilului, mainile, fata, picioarele, jucariile de somn... In mijlocul patutului nou, troneaza o sticluta desfacuta, si goala acum, de violet de gentiana. Nu reusesti sa te enervezi pentru ca impulsul de-a despuia si spala copilul e mai puternic si, pana freci la pielea ei fina, nervii trec si se duc.
O intrebi, totusi, de ce a facut asta. Raspunsul ei: Pippi?!...




Concluzie: pisica e vinovata. Poate pentru ca n-a fost prezenta si s-a plictisit copilul...