Pitipoanca?! (Ne)pitipoanca?!

Un forum pentru mamici ca multe altele, nu dam nume. O d-na admin care isi pune ca avatar o fotografie cu ea gatind, singurele obiecte vestimentare folosite fiind niste pantaloni si un sutien.
O membra a respectivului forum careia i se pare nitel deplasata poza... Si indrazneste sa scrie un mesaj la rubrica Sugestii si propuneri.
Mesaj care suna asa:

Eu am o sugestie pentru dna administrator. Poza de la avatar mi se pare vulgara, indecenta si de foarte mare prost-gust. Nu e deloc potrivita unui forum pentru copii. Nu mai zic despre proportiile doamnei, care nu mi se par deloc de aratat in public.

Pana aici totul bine si frumos, chiar normal din punctul meu de vedere.
Incep reactiile, adica raspunsurile armatei de admiratoare ale d-nei admin:

1. Aici se fac propuneri si sugestii cu privire la forum nu la felul cum arata persoanele care il frecventeaza!
Adevarul e ca poza ta de la avatar te reprezinta, nu?
O anonima!

2. Dar la care poze te referi, draga C*****??? (C***** fiind membra care a indraznit)

C***** raspunde:

La poza in care Gaby (adica d-na admin) gateste pe jumatate dezbracata. Aici e un site unde s-ar potrivi poza: www.pitzipoanca.org.

Reactiile continua:

3. Acest forum este frecventat in primul rand de persoane care se cunosc personal ! Mai putin personaje ca tine! Ne leaga prietenii cu adevarat frumoase si de vazut... ne'am vazut si in costume de baie... Oricum nu cred ca ti'ai castigat dreptul de a jigni o persoana de aici... Cu atat mai mult pe Gaby!
Eu consider ca ar fi fost mai frumos din partea ta sa stai si sa iei lectii pt a le putea preda mai departe!

4. Mai draga, Camila... Ia da-i tu drumul si posteaza pe acest site!!
Te vezi vreun fotomodel?? Ai cumva 90-60-90??
Asta conteaza la tine?? Felul cum arata???
Ce necioplita si prost educata poti fi!!!!
PS. Prea frumos i-ai scris, Ra... nu merita!!!!

5. Cine ti-a cerut parerea? Si daca judeci dupa "proportii", nici nu ai ce cauta pe acest forum, care s-a format numai intre prietene. De cand cineva cu proportii este "pitzipoanca"? Suntem dispuse sa nu ramana un cerc inchis, dar cele cu mentalitate ta, nu au ce cauta in cerc.

Ce se intampal mai departe? Pai... C***** incepe sa se amuze din ce in ce mai tare si-si editeaza mesajul initial. Cum? Stergandu-l si lasand in loc un emoticun reprezentand un drac.
Din "pacate", una din membrele vizibil iritate a citat-o in mesajul postat si parca nu mai are atata farmec.
Si mai apare o reactie:

6. Daca ai postat acel link, daca te-ai uitat vreodata pe asa ceva... spune totul despre tine. Sincer... asta spune totul despre tine. Nu meriti atentia noastra. Esti un nimeni si vrei cumva sa iesi in evidenta. Daca nu poti cu ceva inteligent, mai bine stai in cloaca ta.
P.S. Si, pana la urma, de ce ti-ai sters mesajele?

Dar... Doamnele mamici par din ce in ce mai deranjate/iritate/nervoase si sterg toate mesajele. Ale lor si ale C******. Mai ales ca, intre timp, a aparut si "sefa". Care, desi probabil inghite in sec, nu raspunde provocarilor. Nici nu-si schimba poza de la avatar. Ca, deh, n-o sa faca pe plac unei anonime.

Concluzii?!
Pai:

• Nu dai totul pe fata, esti o anonima. Totul adica inclusiv fizicul, cu bune si cu rele. Ce mama ma-sii, doar femeile care au nascut trebuie sa fie grase si frumoase, cu burti atarnatoare si nu trebuie sa se jeneze. Trebuie, chiar, sa le expuna. Ostentativ, as putea spune...
• Pe respectivul forum trebuie sa "castigi drepturi", cum spune o d-na mamica. Oare cum? Prin pupincurism aplicat d-nei admine si d-nelor moderatoare?!
  
• Cum sa indraznesti daca nu dovedesti ca tu intri in categoria 90-60-90?! Doamne pazeste. este strigator la cer! Si nu pentru mine.
  
• D-nele membre ale respectivului forum considera ca esti un nimic daca ai indraznit sa intri pe site-ul cu pricina (pitzipoanca.org). Probabil, in seriozitatea lor de a-si asuma rolul de mamici cuminti, gospodine si devreme acasa, nu si-au dat seama ca pe acel site se pun fotografii cu pitipoance doar pentru a se scoate in evidenta ridicolul acestei categorii sociale.
• C***** le-a facut un bine postand, a mai inviorat nitel atmosfera. Ca tot lancezeau jucand fazan, spanzuratoare si alte cele.
  

Ce-o fi aia o pitipoanca? Voi reveni cu "definitia".

N.A. Povestea este adevarata, evenimentele au avut loc astazi si C***** nu sunt eu.

Toti si toate impotriva ta

"Natura" atotputernica, cu elementele din dotare, si-a pus in cap sa-ti strice ziua.
Principalii vinovati:

• Jumatatea masculina care n-a stat si azi acasa sa "te ajute". Ce, ieri cum a putut munci de-acasa?!
• Pisica care, de dimineata, a intrat in camera ta miorlaind si "scarmanand" mocheta cu unica intentie de a-ti strica somnul.
• Copilul care, atunci cand te-ai dus in bucatarie sa bei niste cafea si sa fumezi, a rasturnat - din nou, a mia oara - mancarea pisicii si a transformat-o intr-un mare covor ce acoperea 2 camere si holul dintre ele.
• Pisica care, desi are bucatica ei de mocheta pentru tocit ghearele, iti distruge tot ce inseamna mobila, tapiterii, covoare. Azi, in special, i-a casunat pe covorasul din holul mic.
• Copilul care, de cate ori dispari din raza lui vizuala, urla mamiiiiiii-mamiiiiiiiiii.
• Pisica care nu se lasa prinsa atunci cand vrei s-o faci sa simta puterea papucului tau de casa in contact cu dosul ei.
• Copilul care, atunci cand ii schimbi pampersul si folosesti servetele umede, se smiorcaie: auuuu, bubaaaaa, auuuuuuuu. Si loli (olita) sta nefolosita, prinzand praf.
• Tot copilul care, de fiecare data cand ajunge in dormitor, trage de bietele jaluzele. Vrand, parca, sa se asigure ca-s rezistente.
  
• Pisica care se ascunde in cele mai imposibile locuri de unde nu iese nici cu sfintele slujbe.
• Copilul care cere intr-una ghibi (biscuiti), cu unicul scop de a-i faramita pe parchetul proaspat aspirat si spalat.
• Primavara asta care nu mai vine.
• Iarna asta, cu gerul ei cu tot, care te tine in casa.
  

Si lista ar putea continua. Zi de zi, de nenumarate ori pe zi aceleasi activitati...

Cand n-ai ce face cu banii

Cand situatia e ca in titlu, nu te mai gandesti ca al tau copil n-a renuntat inca la pampers. Si ca nu se stie cand va renunta sau cate chestii din mediul inconjurator va distruge atunci cand sfincterul nu va "fi cuminte".
Stii doar ca, peste noapte, te trezeste copilul smiorcait care vrea nani cu mami, in pat cu mami. Ii place mirosul tau, ii place apropierea sau ii e doar frig?! Ori trebuie sa faca cum, ce si unde fac oamenii mari?! Nu mai conteaza, primeaza fericirea copilului.

Asa ca te imbraci, imbraci copilul, se imbraca si tati si, nu inainte de-a studia piata, plecati spre Ikea. L-ati vazut deja pe site, e frumos, cadru din otel ca la patul vostru, patul pe care v-ar fi placut sa-l aveti in copilarie. Nici pretul nu e mare, tinand cont ca e reglabil si ajunge pana la 2 metri lungime.
Cumparati patul, cumparati saltea pe masura, cumparati asternuturi, le inghesuiti in masina si porniti fericiti spre casa. Urmeaza caratul, montatul la 10 seara, schimbat asternuturi, pus pernute si catelul partener de somn. Si copilul pus la nani...
Nu te descurajezi cand, peste noapte, copilul se trezeste iar si vrea in patul tau. Te gandesti ca se va obisnui, va realiza ca are si el pat de om mare si va dormi linistit in el. In timp...

Dupa vreo 2 zile, timp in care copilul a ajuns tot in patul matrimonial noaptea, tati nu merge la birou si ramane sa munceasca de-acasa. La ora somnului de pranz, duceti copilul in camera, il asezati in patuti, il pupati de somn usor, pupati si catelul de plus... Si iesiti.

Copilul trage de usa, ca de obicei, cand nu are chef de somn. Mergi in camera, il bagi din nou in pat, il pupi iar, ii atragi atentia ca trebuie sa doarma. Te intreaba de tati, ii spui ca doarme. Te intreaba de Pippi, ii raspunzi ca doarme cu tati. Pare sa se linisteasca si iesi, ignorand cu desavarsire ca, inainte de-a intra tu in camera, tragea de bietele buzunare (pline cu diverse) de pe usa.

Peste doar 3 minute auzi iarasi zgomote in dormitor, inca nu doarme. Si se pare ca umbla in buzunarele de pe usa. Esti linistita, acum 2 zile ai mutat tot in buzunarele de pe-al 3-lea rand. Ca reusise sa scoata, desfaca si rastoarne intr-un fotoliu continutul unei sticlute de Sab Simplex. Totusi pericolul a trecut, ai prevazut tot, asa ca stai linistita.
Ce n-ai prevazut, insa, e ca copiii cresc repede si al tau nu face exceptie. Deci, ajunge si la al 3-lea rand de buzunare... Realizezi asta dupa inca vreo 10 minute, cand intri "nervoasa" in camera sa vezi de ce nu doarme.

"Tabloul" te socheaza, totul e violet: salteaua, asternuturile, hainele copilului, mainile, fata, picioarele, jucariile de somn... In mijlocul patutului nou, troneaza o sticluta desfacuta, si goala acum, de violet de gentiana. Nu reusesti sa te enervezi pentru ca impulsul de-a despuia si spala copilul e mai puternic si, pana freci la pielea ei fina, nervii trec si se duc.
O intrebi, totusi, de ce a facut asta. Raspunsul ei: Pippi?!...




Concluzie: pisica e vinovata. Poate pentru ca n-a fost prezenta si s-a plictisit copilul...

Ce poti face cu o pisica

Cand ai putin peste 2 ani si o pisica in dotare:

• In primul rand, o tragi de coada in nestire. Ea miauna, tu te amuzi si continui operatiunea. Mami te mai cearta, te mai ia de mot sa-ti arate ca doare... Dar e prea mare distractia ca sa te opresti. Poate pentru scurt timp, a doua zi o iei de la capat.
• O plimbi prin casa tinand-o de gat, saracul animal se sufoca si e cu limba de-un cot afara. In zadar ti se arata ca trebuie tinuta de la subrat, mai trec 2 luni pana pricepi.
  
• O certi ca mami, pe un ton grav, eventual nitel studiat.
  
• Ii scormonesti silicatul (varianta mai buna a nisipului). E mult mai distractiv cand ai o lopatica noua sau matura de jucarie.
• Ii versi apa si mancarea de nenumarate ori pe zi si nenumatate zile pe saptamana. Ca sa nu zic 7/7...
• Vrei sa dormi cu ea, zi si noapte, te enervezi ca nu sta in pat cu tine, invelita pana sub ochi.
• Ai pretentia ca pisica sa manance cu sau din furculita/lingurita ta, imparti pranzul cu ea. Si farfuria, desigur...
  
• Neaparat trebuie sa bea apa din biberon. Ori din cana ta cu pai. Si daca nu vrea, fugi dupa ea, o prinzi, o imobilizezi cu o mana in gat, ii deschizi fortat gura si-i introduci paiul pe gat.

• O inveti sa danseze si, evident, o inviti la dans. Cum? In 2 labute, tinuta de altele 2. Doar nu stii diferenta intre biped si patruped... Si te enervezi ca nu-si misca soldurile cum trebuie, ce, asa se danseaza?!
• Vrei sa-i pui pampers. Il pregatesti frumos pe pat si incerci sa prinzi pisica. Reusesti, o aduci pe pampers si ea fuge mancand pamantul. O prinzi iar, o aduci pe pampers si asta de nenumarate ori. Intr-un final, pare ca cedeaza si sta cuminte pe scutec. Dar stersul la partile dorsale cu servetele umede e prea de tot si fugeeee... Te enervezi, te mai smiorcai nitel si mami iti distrage atentia cumva.
• Vrei sa o plimbi cu tricicleta. Ti-o aduce mami din balcon si e rece. Prinzi pisica sau ti-o da mami, o asezi pe scaunel iar ea, nerecunoscatoarea, fuge iar. Repeti operatiunea pana te plictisesti sau cedeaza pisi.
• Gasesti, din intamplare, uleiul tau de corp. Deschizi butelcuta, rastorni ceva ulei in mana si masezi pisica. Sa aiba pielea fina ca de bebelus... Nu mai conteaza ca e ulei peste tot, mami se va enerva, pisica e deja isterica si te zgarie.
• Vrei, de cate ori ai la indemana, sa-i pui clame de par, cercei, bratarile mamei.
• O prinzi in balcon si incerci s-o arunci peste balustrada. Ce conteaza pentru biata pisi ca e doar la etajul 1? Se agata cu disperare de ce apuca, miauna, tu continui sa impingi voiniceste. Pana apare mami si o salveaza.
• Reusesti s-o bagi in vasul de toaleta numit wc si pui capacul. Pisica se zbate, mami si tati aud zgomotele si nu mai ai timp sa tragi apa. Pacat...

Zicea cineva ca cei mici nu sunt sadici si ca sadismul se "invata"?!

Doar sub supravegherea parintilor...

Cum le dam idei copiilor? Pai le citim o poveste care incepe asa:
TOTUL ESTE PREGATIT: cada este plina cu apa aproape pana sus si, plutind, mai multe barcute din hartie, fiecare de alta culoare. Ana si fratele sau, Luis, se pregatesc pentru marea cursa de barci pe baza de suflare. […]

Ce se mai intampla in cada? Pai: papusile Anei plutesc la suprafata apei, Luis a vopsit apa in albastru dizolvand niste colorant (albastru, evident).

Se populeaza “marea” din cada cu 2 ghivece cu plante verzi pe post de alge, cartofi de diferite marimi pe post de pietre, scoicile si melcisorii colectionati de copii…

Dar asta nu-i nimic. Mai grav e atunci cand sardinele pentru cina si supa cu taitei a mamei ajung in cada pe post de pesti vii si viermisori de apa. Si cand, la afirmatia Anei cum ca-s pentru cina, Luis raspunde ca le duc la loc, in frigider, cand termina.

Ceea ce se vrea a fi morala acestei povesti suna cam asa: Asta-seara familia va trebui sa ia cina in oras, iar cada ramane doar cada, nu mare.

Parerea mea? As vrea sa vad niste “tatari”, stim noi cine, impasibili la auzul acestei povesti.

Un inceput de zi...

Cobori din pat la 11:30 am. Fericita ca al tau sot s-a ocupat de copil si te-a lasat sa dormi pana mai tarziu. Cafeaua e facuta si miroase in toata casa, copilul si-a baut laptele de dimineata, pampers-ul e schimbat… Ce mai conteaza micul-mare dezastru facut deja de copil si pisica? Doar tati s-a chinuit nitel sa stranga, pe fuga, si iese pe usa indreptandu-se spre birou. A luat cu el chiar si sacul din cosul de gunoi…
Reusesti s-ajungi la baie pentru nevoile si cremuiala de dimineata, reusesti s-ajungi in bucatarie sa-ti torni o cana mare si aburinda de cafea… Aprinzi si o tigara si incerci s-o savurezi in liniste. Desi auzi zgomote suspecte venind de dincolo…
Te intorci in living – adica amarata de sufragerie a apartamentului cu 2 camere semidecomandat – si pornesti aerul conditionat pe caldura. Ca doar sunt in jur de -11 grade afara si se cam simte in casa. Apoi te pregatesti de mers in “inspectie” in dormitor.
Dar nu mai e nevoie, minunatia de fetita blonda si creata de 2 anisori si aproape 5 luni a aparut in usa “livingului”. Incaltata cu o pereche de cizme de-ale tale masura 38 si inalte. A reusit sa le gaseasca si sa le scoata din cutia lor ascunsa bine sub patul din dormitor.
Ce poti face? O lasi sa se plimbe cu ele incaltata, mai mult isi taraie picioarele, incerci sa vezi partea amuzanta a lucrurilor: arata ca un mic muschetar pregatit de lupta.
Intre timp te suna prietena si asociata. Ai deschis si laptopul, intri pe forum si incerci sa vezi ce mai e prin panoul administratorului. In timp ce vorbesti cu prietena, copilul urla agitand si aruncand prin casa cu un pomelo. Nici nu realizezi ce vrea: sa-l manance sau sa joace fotbal?! Ignori si asta, te refugiezi in bucatarie si mai aprinzi o tigara, incerci sa intelegi ce spune prietena, mai sorbi cate-o gura din cafeaua deja rece.
Si revii in minunatul “living”. Copilul e in holul dintre camere, cu ceva in mana. Ceva de care trage in timp ce urla. Te apropii si vezi ca acel ceva e snurul de la jaluzele. Care stau chircite la geamuri, aproape cedand. Ii dai usurel una peste mana, “repari” stricaciunile si incerci sa te asezi la laptop. Si te fura peisajul…
Alte urlete, alt zgomot. Te intorci si vezi ca minunata fetita blonda a aparut in camera cu o mare cutie din carton de la Ikea. Care era plina, bine ascunsa sub patul matrimonial, dar care acum e goala. Si in care domnisoara si-a introdus gratiosul trup. Dar de ce urla?! De ce?! Pentru ca Pippi, domnisoara pisica, nu vrea sa stea cu ea in cutie. Alergi dupa pisica, te chinui s-o prinzi si sa i-o dai copilului, sa fie fericit si linistit. Faci asta de nenumarata ori, pana obosesti. Dar copilul nu oboseste niciodata…
Stiind ca pisica nu va sta in veci in cutie de bunavoie si copilul va fi din ce in ce mai isteric, iti vine o idee. Ii aduci bebelusul (papusa ei preferata) de dincolo si i-l asezi in cutie. Ii pui si-o paturica dedesubt, cica sa nu-i fie rece. Improvizezi si-o perna. Ii dai copilului si-un scutec din finet pe post de patura pentru bebe. Dar copilul nu e multumit. Se duce in dormitor si vine cu alta patura. Se chinuie sa-l acopere pe bebe cu ea, nu-i iese din prima si o ajuti ca sa nu creasca in intensitate urletele. Urmeaza alte urlete. Pentru ca nu reuseste sa puna capacul cutiei...
Trece si acest val de urlete, te uiti la ceas si descoperi, cu stupoare, ca e deja trecut de 1 pm. Fugi in bucatarie cu copilul atarnat de fuste si pui repede 3 pulpe dezosate pe gratar. Cand iei furculita sa le intorci de pe-o parte pe cealalta, vrea si domnisoara fetita o furculita. Cu care se agita, cocotata pe-un scaun pliant, pana se dezechilibreaza si cade-n bot. Cu furculita aferenta in mana, la ceva centimetri de ochi si restul organelor vitale. Te enervezi, ii spui vreo doua, ii iei furculita din mana si-o arunci in chiuveta. Isi ia alta. I-o “arestezi” si pe aia, o arunci in chiuveta dupa surata ei. Si scoti, in urletele ei, fetita blonda din bucatarie.
Dar fetita e perseverenta, mai intra de 3 ori in bucatarie, tu o scoti iar si inchizi usa, usa se (re)deschide, buldozerul navaleste iar… Si tot asa, pana pulpitele-s gata rumenite si numai bune de pus in farfurie. Desi-s cam “ufff”. Le tai si sufli-n ele, aranjezi bucatelele artistic pe-o alta farfurie si incerci s-o duci in “living” sa serveasca pranzul. Urla iar, vrea neaparat furculita. I-o dai si pe aia, te intorci in bucatarie, intre timp ai verificat mail-ul si iti suni prietena/asociata. Vorbesti cu ea, incerci sa fii coerenta tragand dintr-o amarata de tigara si copilul navaleste iar in bucatarie. Mai vrea carne. Ii mai dai. Incerci si s-o convingi ca pisica are mancarea ei si nu are nevoie de pulpe dezosate la gratar servite direct din furculita.
Cand apele se mai linistesc, iti suni sotul sa te descarci, speli copilul, ii schimbi pampers-ul si il bagi la somn. Cu bebe cu tot, ii pupi pe amandoi, ii invelesti bine si iesi din camera. Si te-apuci sa scrii aceasta minunata si adevarata poveste.
Dar copilul inca nu doarme, trage de usa, te duci in camera si-l gasesti langa usa cu bebe in brate. Ii introduci inca o data in pat, reiei operatiunile de invelit, pupat, spus ciao si somn usor.
Si, in sfarsit, e liniste. Pentru vreo 2 ore.
E abia 2:47 pm, adica mijlocul unei zile care nu s-a terminat.
P.S. Am uitat sa pomenesc de operatiunea “pus pampers lui bebe”. Alte urlete, alti nervi de-ai copilului… Dar asta in episodul urmator.

Asa s-a nascut

Pentru cei ce se vor intreba de ce si cum:

ea: doamna, imi fac blog
ea: nu faci si tu?
ea: al meu e mamica de Bum
ea: tu faci mamica de Bam
eu: si ce c***t sa scriu?
ea: ca ai un forum
ea: ca esti mamica
ea: ca faci bai cu spuma
ea: ca te enerveaza mata

N.A. - "mata" e pisi a mea pe nume Pippi, nu ma-ta.